Am citit azi in oficiosul portocaliu al Aradului că arădenii nu au nimic împotriva scoaterii la licitaţie a locurilor de parcare dintre blocuri şi că abia aşteaptă să plătească. O sulă! Vreau şi eu să îi văd pe oligofrenii care se bucură că trebuie să scoată bani din buzunar pentru un serviciu care nu le oferă nimic în plus faţă de ce aveau până acum absolut gratis. Asta înseamnă fie că în Arad nu e criză financiară deloc, că suntem un Monte Carlo al României şi ne permitem orice, fie înseamnă că cineva, acolo, sus, ne ia la mişto.
Nu vreau să folosesc expresii (prea) licenţioase, dar mi se pare fucking stupid să tratezi ca pe fraier un oraş întreg şi să îl minţi nu numai cu televizorul, ci şi cu oficiosul! Păcat, pentru că în Arad se fac şi lucruri bune, dar gustul amar pe care ţi-l lasă şmecheriile ieftine cu care se acoperă rahatul, umbreşte totul. Chiar cu riscul de a fi din nou etichetat de administraţia locală duşmanul dezvoltării oraşului, o spun din nou (era să scriu… bou): băieţi, asumaţi-vă şi deciziile nepopulare şi nu le mai puneţi în cârca – pardon de cacofonie – colectivă. Că s-a demonstrat că arădeanul plăteşte, nu crâcneşte. Dar să fie şi cu banii mulşi, şi luat de prost, e deja prea mult!
