Citesc și mi se pare incredibil cum nimeni nu are nicio reacție: odrasla lui Prigoană va candida din partea PDL pentru Camera Deputaților, în București. Marele merit este că e fiul lui tata, așa cum marele merit al lui EBA a fost că era fiica lui tata. Problema nu este că e vorba de copii de bani gata – să le fie de bine și să se bucure de viață. Necazul e că se bagă și în viața noastră, prin pozițiile pe care părinții le servesc acestor copii privilegiați. Asistăm cum România se transformă într-o țară a clanurilor, într-o afacere de familie, unde nu contează experiența, profesia, competența, ci numai numele și poziția lui tăticu`. Nu e firesc să se întâmple așa, nici pentru democrație, nici pentru competiție. Mesajul pe care mie personal mi-l transmite nominalizarea lui Prigoană jr. este că suntem pe un drum greșit, am luat foarte razna. Experiența EBA, când fiica președintelui a candidat și a fost susținută de partidul președintelui la Parlamentul European, ar fi trebuit să genereze valuri de proteste. Pentru că nu s-a întâmplat așa, politicienii au prins curaj, iar dacă EBA nu a fost aruncată de opinia publică critică la tomberonul vieții politice, de ce să nu încerce și micuțul Prigoană o ghidușie similară, că doar la aceleași cluburi umblă, aceleași medii le frecventează, aceleași fițe le au în cap.
Faptul că nici acum societatea civilă și populație nu au nicio reacție mă face să cred că a avut dreptate Cristian Tudor Popescu, atunci când spunea că politicienii își încearcă limitele, să vadă câți oligofreni sunt în România, care acceptă tot ce li se servește. Sunt mulți. Prea mulți!
Sunt perfect de acord cu tot ce spui in articol dar am niste nelamuriri: una din doua, te grabesti cand scrii sau nu stii sa scrii corect romaneste. Expresiile “am luat foarte razna” si “nici acum societatea civilă si populatie nu au nicio reactie” (a se vedea cuvantul populatie care ar fi trebuit sa fie populatia), nu au niciun sens… in limba romana vreau sa zic…
Sigur, ma grabesc sau nu stiu sa scriu romaneste. Cred ca e la latitudinea fiecaruia sa stabileasca asta. Oricum, e bine ca am un critic atat de atent care nu imi permite derapaje. Ma struneste sa scriu mai incet, respectiv sa invat romaneste…
… ei, hai, nu te supara… Ma asteptam la un raspuns de genul: “Multumesc pentru sesizare, am corectat, mai greseste omu’… important e c-ai prins ideea”. N-a fost sa fie… de data asta.
Nu ma supar deloc. De altfel, multumesc pentru sesizare, in varianta pe care am publicat-o in ziarul Observator am facut corecturile pe care le-ai sugerat. Omul intr-adevar mai greseste. Mai ales daca e ungur!
Mai sa fie… prin 95 sau 96 in redactia ziarului Adevarul te dadeai roman…
Nu ma dadeam niciodata mai roman decat sunt. Nici mai putin roman. In 1994, cand am ajuns la ziarul Adevarul, colegi destepti, care si-au pastrat inteligenta nealterata pana acum, ne spuneau “paduchii”. Noi, cei tineri, nu reprezentam nimic pentru ei. Gandirea asta m-am straduit sa o schimb. Se pare ca nu am reusit. Tu esti in continuare mult prea genial in comparatie cu noi…
O singura scipire de inteligenta ai avut… atunci cand, la Intersat pe post, ai spus ca vrei sa pui si ceva margarina pe painea pe care noi ti-am pus-o in mana. Ba nu! Ai mai avut una! Cand te-ai gudurat prima data pe langa unguru’ pazitor, vorba lui Timebomb.
Vi se spunea “paduchii” mai Andrei, din cu totul alte motive decat acelea pe care le crezi tu. Din adevaratul punct de vedere si acuma sunteti paduchi iar situatia nu cred sa se schimbe prea curand. Hai sa-ti spun adevaratul punct de vedere, il meriti: voi, “paduchii”, traiati pe spinarea noastra si nu pentru ca nu stiati sa scrieti sau erati prosti din punct de vedere al inteligentei ci pentru simplul motiv ca atunci banii din care traiati si voi “paduchii”, veneau din relatii suspuse. Cu alte cuvinte nu c-ar fi fost generatia veche mai buna din punct de vedere ziaristic decat voi astia tinerii (pe alocuri puteai sa inveti multe de la batranii [acum] care aveau “Stefan Gheorghiu” in presa), ci pur si simplu ca pe vremea aceea noi ne permiteam sa scriem orice despre oricine iar adevaratii bani veneau din putere. Pe cand acum, daca scrii de un banuit de crima c-ar fi criminal te da in judecata. Si s-ar putea sa pierzi procesul. Dar o sa spui ca stiai asta…
Pentru “sclipire”, “paduchii”, “te grabesti” – de fapt una si aceeasi persoana: Niciodata in Arad, dupa 1990, presa nu a fost cu adevarat libera. Niciodata! Vorba lui Basescu: a avut si are “licuricii” ei. Cat despre faptul ca ziaristii de la Adevarul isi permiteau sa scrie orice despre oricine, e adevarat: asa s-a ajuns in situatia ca oameni sa fie impinsi spre moarte (cazul Aristide Dragomir, terfelit fara discernamant), sa fie stigmatizati absolut nedrept (cazurile Moisescu si Popa), punandu-li-se in carca fapte pe care nu le-au savarsit si acuzatii de care nu erau vinovati, asa s-a ajuns ca despre actualul primar de astazi sa se scrie in gloriosul ziar ca “ii incape creierul intr-un prezervativ” şi că este “porcuşorul Ghiţă” – culmea tocmai de oameni care acum se dau mari democraţi şi îl linguşesc. Ziarul Adevărul a fost o şcoală excelentă. Am învăţat acolo foarte multe (mai ales de fostul meu şef, Alexandru Chebeleu, Dumnezeu să îl ierte, un om despre care nu aş putea avea niciodată nimic rău de spus), şi mai ales am învăţat cum să încerc să nu fiu, ca şef de redacţie. Cat despre generatia veche de ziarişti: din punct de vedere jurnalistic a fost mai bună decât extrem de mulţi ziarişti arădeni de astăzi, care umplu redacţiile pentru că altundeva nu s-au putut angaja. Sunt şi acum ziarişti talentaţi, dar puţini. Dintre unii de la Observator, Jurnalul Arădean, Glasul Aradului, s-ar putea face o redacţie foarte bună.
Cat despre banuitii de crima despre care scrii… Într-adevăr, aici este o mare diferenţă între presa de azi şi a anilor `90. Acum daca scrii despre un banuit de crima ca este criminal, pierzi procesul cu el. Atunci, daca scriai despre un om cinstit ca e criminal, nu mai putea saracul iesi din casa.
Da… nu ma asteptam la comentul asta… am ramas fara cuvinte. Ai dreptate in tot ce spui mai sus. Stima si… n-am sa te mai deranjez.
heheee!… interesanta polemica;) ma bag si eu, ca tot am fost citat, cumva, in subliminal.
ce zice andrei de ziaristii vechi de la adevarul e chiar asa… si mai mult decat atat: oameni cu carti citite si aproape memorate -lasa ca morometii, capitalul, karamazovii sau ciuma (astea se cereau, astea erau la moda) – cu autori admirati pana la extaz, cum e generatia asta cu El Che, cum sunt microbistii cu maradona si seba cu UTA:))… dar erau cititi, man!… nu te tine… pe niciunul dintre noi nu il tine (poa` sa fie de la România literară, iti spun io, sau Carmen Neamțu insasi. nici Țucu, cred…:) sa se bata-n istoria literaturii romanesti de stanga in perioada 60-80 cu Mihuța (sper sa nu aiba nimeni umorul negru de a isi imagina ca vorbesc despre Cosmin!:)), si nici in filosofia de la Hegel si Marx pana la Roland Barthes. eu aveam un mic ascendent, in 2000, cand am venit la observatorul LUI, ca veneam dupa vreo 4 ani de autorecluziune cu carti. discutam pana la 4 dimineata – la birt, desigur (respect, domnu` Tristan!) – io in cheie Wittgenstein si Foucault, cu stilistica derridiana, cu aluzii fine din misticii rusi (pe care el doar ii frunzarise, ca erau interzisi in vremea lui); el, dupa 12 coniace si 3 femei bifate numai pe ziua aia, imi dadea o clasa… cum numai tata, saracul… cu care, de altfel, e afin pana la clona… poate de aia il si iubesc mai evident;) cu preda al lui, cu marquez, cu astia vechii, cica… dar, mamaaaa, ce plaja de argumentatie, ce bijuterie de lectie… inclusiv de viata.
asta e mihuta, asa cum l-am perceput eu… si poate ca neam de neamul nostru nu mai apucam asa director!… singurul lucru de care imi pare rau e ca nu ne-am cunoscut mai devreme… dar, nah, poate ca a fost mai bine asa… andrei stiu de ce nu il inghite: in primul rand ca nu bea:)) asta e si o binecuvantare, si un blestem… nu?…
in alta ordine de idei… bag plua-n el suspect de crima si criminal: daca nu pot da o ancheta despre el, dau o stire mai lunga si scriu pe ea investigatie; daca nici asta, iaca, ma autorecluzionez inca 4 ani si scriu crima si pedeapsa reloaded:))
Am promis ca nu ma mai bag dar m-a rascolit Timebomb cu Mihuta a lui! Mihuta… Mihuta… ce ziarist… dar ce principii gresite, am mai spus-o: una scria, altfel era si altfel gandea. P-asta n-am inteles-o niciodata…