Inapoi din Dubai, la Arad. Cum se spune, diferenta ca de la cer la pamant. Incep in ziarul Observator un soi de jurnal de calatorie, din care voi publica franturi si pe blog. Nu pe Vestic.ro, sa nu fie concurenta la ziar – asta pentru a raspunde celor care ma intreaba de ce nu postez pe site. Va invit, pentru mai multe detalii, pe www.observator.info, sa cititi jurnalul de calatorie integral, cel putin prima parte. Ar mai fi de adaugat ca deplasarea in Dubai am facut-o cu echipa de la Astra Vagoane Calatori, unde e un proprietar (Valer Blidar) care considera ca intareste spiritul de echipa sa isi recompenseze echipa de conducere, din an in an, cu astfel de excursii. O gandire unica si extrem de pozitiva, care explica probabil in buna masura si succesul companiei: da, merita sa stai, sa te zbati, intr-un astfel de angrenaj!
Deci, asa cum am promis, iata primele franturi de jurnal (apropo, pentru cei care au posibilitatea – nu ezitati, Dubai e teribil, intr-adevar o capitala neconventionala a lumii!).
Jurnal de călătorie – Dubai, rubinul Asiei, văzut cu ochi de arădean
„Die Welt ist schon”. Lumea e frumoasă. De pe coperta revistei nemţeşti, doi actori celebri, soţ şi soţie, zâmbesc relaxaţi de pe malul unui ocean care nu ar putea fi mai albastru nici dacă era prelucrat în Photoshop. Vânzătoarea pakistaneză din spatele pultului de sticlă sclipitoare şi aluminiu şlefuit îmi surprinde privirea care zăboveşte pe copertă şi rosteşte, cu accent care zgârie urechea, sentinţa hebdomadarului: „Die Welt is schon” – Do you want it?!” – Lumea e frumoasă. O vreţi? Ne măsurăm o clipă din priviri şi sesizăm ambii nuanţa involuntară a întrebării. Da, oricine şi-ar dori să trăiască într-o lume frumoasă, dar puţini îşi permit. Chiar puţini, până şi în paradisurile terestre …
Scena pe care am relatat-o este autentică. S-a consumat în magazinul fără taxe din aeroportul Dubai, unul dintre cele mai spectaculoase emirate din lume. Magazinul, încadrat de palmieri artificiali în mărime naturală, produce anual venituri de un miliard de euro de pe urma celor 10 milioane de oameni care îl tranzitează aeroportul. Vânzătoarea pakistaneză care m-a întrebat retoric dacă nu îmi doresc să trăiesc într-o lume mai frumoasă este unul dintre cei peste un milion de angajaţi străini care lucrează în emirat. Oameni din Bangladesh, China, Vietnam, Coreea, Pakistan, Sri Lanka, India, Indonezia, Malaiezia, Uzbekistan, Tadjikistan, Afganistan, imigranţi fără perspectivă în ţările lor, s-au stabilit în Dubai şi muncesc zi-lumină. Sunt „expatriaţi”. Pentru ei norocul înseamnă un salariu de 200-300 de euro lunar, eventual casă şi masă, într-un stat care nu le permite muncitorilor să locuiască în perimetrul administrativ al Dubaiului. Aglomeraţi câte zece în rulote de zece metri pătraţi, rulote care pot fi oricând ridicate şi mutate cu câţiva kilometri mai departe, în funcţie de expansiunea statului-oraş, aceşti oameni trăiesc visul asiatic. Pentru ei lumea nu este frumoasă. Este, pur şi simplu, suportabilă. Măcar uneori…
Citeste mai mult pe www.observator.info!
e bine cand vine cineva din afara shi itzi spune ca “lumea e frumoasa!”. incepi sa o priveshti si tu pe a ta mai atent. am plecat!
Unde oare sunt patronii care fac ceva si pentru angajati? Ca doar ei, palmasii, le aduc banii in buzunare nu echipa de conducere!| Bleah! Altfel, jos palaria Andrei! Imi pare rau ca nu scrii tot aici pe blog. Siteul Observatorului nu-mi place.
Totul este relativ in legatura cu noi, cu lumea….De cele mai multe ori vedem frumusetea, bunatatea dupa ce nu-o mai avem si e prea tarziu.
Dubai…daaaa… asa cred si eu ca viata e frumoasa! Oricum e un stimulent puternic pentru a te intoarce cu drag si cu mai multa daruire la lucru.